Dictionar

afaziologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aphasiologie)

1. studiul științific al afaziei (pierderea vorbirii din cauza unei tulburări funcționale).
 

angină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angine, lat. angina)

1. inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația.
2. (expr.) ~ pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare; angor.
3. (var.) (pop.) anghină.
 

astenopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asthénopie)

1. scădere a capacității funcționale a ochiului din cauza mușchilor oculari, a obosirii nervului optic sau datorită unor deficiențe ale retinei.
 

bifuncțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (bi- + funcţional)

1. care îndeplinește două funcții diferite.
2. (chimie) se spune despre un compus care are două grupe funcționale identice sau diferite.
 

biomorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biomorphose)

1. totalitatea modificărilor structurale și funcționale suferite de organisme din momentul concepției până la moarte.
2. acțiunea morfogenetică a organismelor vii asupra altor organisme.
 

cezură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. césure, lat. caesura)

1. pauză ritmică în interiorul unui vers mai lung.
2. mică pauză între două propoziții sau fraze ori între două secțiuni ale unei lucrări muzicale.
3. (tehn.) diviziune a unei scări funcționale în dreptul căreia se schimbă treapta acesteia.