Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abstractiza)
1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.
2. trecere de la concret la abstract.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acyanopsie)
1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. harmonique, lat. harmonicus, gr. harmonikos)
1. bazat pe principiile armoniei; armonios.
2. sunete ~ce (şi s. f.) = sunete de diferite înălţimi, a căror frecvenţă reprezintă un multiplu întreg al unei frecvenţe fundamentale; oscilaţie ~ă = oscilaţie a unei mărimi care variază periodic după anumite legi; (mat.) diviziune ~ă = ansamblu de patru puncte coliniare, din care două împart segmentul celorlalte două în acelaşi raport.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. combinatoire)
1. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările şi combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noţiunile şi metodele fundamentale în construirea sistemelor şi calculelor logice formale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. constitution, lat. constitutio)
1. totalitatea particularităţilor morfologice, funcţionale şi psihologice ale unui individ.
3. lege fundamentală a unui stat, care stabileşte principiile de bază ale organizării lui, drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme şi locale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constitutionnel)
1. referitor la constituţie (I).
2. conform cu constituţia (II), bazat pe existenţa acesteia.
3. comisie ~ă = comisie însărcinată cu elaborarea unei constituţii (II); drept ~ = a) totalitatea drepturilor fundamentale care reglementează relaţiile privitoare la orânduirea social-economică şi de stat; b) ramură a dreptului care studiază drepturile şi îndatoririle cetăţenilor prevăzute în constituţie (II); monarhie ~ă = sistem politic în care puterea monarhului este limitată de constituţie.