Dictionar

 

afuire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affouillement)

1. dislocare și spălare de către curentul apei a aluviunilor din jurul unei nave sau al fundației unei construcții de pe fundul apelor curgătoare.
 
 
 
 

fundament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fondement, lat. fundamentum)

1. temelie a unei construcții, fundație.
2. placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice.
3. (fig.) element pe care se întemeiază ceva; bază, temei.