Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. édicule, lat. aediculum)
1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat.
2. nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare.
3. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri.
4. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épigramme, lat. epigramma)
1. (ant.) inscripție pe pietre funerare, monumente, vase etc.
2. poemă scurtă pe orice temă, de felul celor cultivate în epoca elenistică la Alexandria.
3. specie de poezie scurtă, cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mégalithe)
1. nume generic dat unor blocuri mari de piatră necioplită din epoca preistorică, monumente funerare sau de cult.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. pina)
1. element de coronament la monumentele funerare, în formă de con de pin, sculptat în piatră.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat., fr. podium, germ. Podium)
1. platformă înălțată față de arena unui teatru, a unui circ roman.
2. treaptă, platformă îngustă și scundă la casele romane, pe care se așezau diferite obiecte casnice, urne funerare etc.
3. estradă amenajată într-o sală de conferințe, de spectacole etc. sau în aer liber.
4. mică instalație mobilă, în trepte, pe care stau sportivii învingători în timpul cât li se înmânează premiile.