Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. fourgonnette)
1. automobil folosit pentru transportul de mărfuri, adesea prevăzut cu un corp din tablă, având în general doar două locuri și deschidere din spate; camionetă mică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + furgonetă)
1. autovehicul prevăzut cu platformă mică pentru transportul de mărfuri; furgonetă autopropulsată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (taxi + furgonetă)
1. autofurgonetă (pentru transportat mobilă, mărfuri etc.) care funcționează după sistemul taximetrelor.
2. (var.) taxifurgonet, taxi-furgonet.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + furgonetă)
1. autovehicul prevăzut cu platformă mică pentru transportul de mărfuri; furgonetă autopropulsată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. break)
1. trăsură deschisă cu patru roţi, cu capra înaltă şi bănci laterale.
2. tip de caroserie auto în formă de furgonetă, închisă cu geamuri în spate, pentru transportul bagajelor printr-o uşă specială şi banca amovibilă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (taxi + furgonetă)
1. autofurgonetă (pentru transportat mobilă, mărfuri etc.) care funcționează după sistemul taximetrelor.
2. (var.) taxifurgonet, taxi-furgonet.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (taxi + furgonet)
1. taxi pentru transportat mobilă, mărfuri et cetera; taxifurgonetă.