Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. dévouement)
1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve, până la sacrificiu; abnegaţie.
2. (antichitate) actul de a se sacrifica furiei divine pentru a alunga pericolul care se abate asupra tuturor.
3. (var. înv.) devoiement, devuement.
Parte de vorbire: I. adj., II. adv.
Origine: (fr. furieux, lat. furiosus)
1. I. care prezintă caracteristicile furiei; stăpânit de furie, mânios.
2. (despre elementele naturii) care este extrem de impetuos; violent.