copia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. copier)

1. tr. a reproduce un text, o operă de artă etc.
2. a reproduce ceva în mod servil și fără originalitate; a plagia.
3. (peior.) a imita servil pe cineva.
4. (tehn.) a prelucra prin așchiere la o mașină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic.
5. intr. a redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiș în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notițe etc.

escapadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escapade)

1. ieșire pe furiș, nepermisă, de scurtă durată, pentru distracții; aventură; petrecere organizată cu această ocazie.

eschiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. esquiver)

1. refl. a se sustrage de la îndeplinirea unei obligații, a se da în lături, a se feri.
2. a se retrage pe furiș.
3. tr. (sport) a evita o lovitură.

excomunica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. excommunicare, fr. excommunier)

1. a exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi.
2. a îndepărta.
3. a alunga.
4. a respinge.

fofila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. faufiler)

1. a se furișa cu dibăcie; (fig.) a se schimba.

furtiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. furtivus, fr. furtif)

1. pe furiș, în ascuns.