Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Furnier)
1. placă subţire de lemn de esenţă superioară, pentru mobilă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. furnieren)
1. a acoperi o piesă de lemn cu furnir.
Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + furnir)
1. furnir foarte subţire, lipit pe hârtie specială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (decupa + -tor)
1. s. m. f. muncitor în decuparea mecanică a furnirului sau a lamelor pentru lăzi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dérouler)
1. tr. a desfăşura ceva rulat.
2. a tăia furnir dintr-un buştean care se învârteşte lent în faţa ferăstrăului.
3. a trece în revistă (evenimente etc.)Itr., refl. (fig.) a (se) desfăşura, a se succeda.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. dérouleuse)
1. maşină-unealtă de derulat furnire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. phanerite)
1. material plastic stratificat pe bază de furnir de lemn impregnat cu răşină de bachelită, utilizat la confecţionarea carcaselor de aparate electrotehnice, de radio şi de televiziune; lignofoliu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Fugpapier)
1. hârtie gumată folosită la înnădirea furnirelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. furnieren)
1. a acoperi o piesă de lemn cu furnir.