Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. fournisseur)
1. unitate, persoană care furnizează, aprovizionează ceva.
2. cel care oferă un serviciu, o marfă sau mijloace de subzistență.
3. (prin ext.) persoană care livrează la domiciliu.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (sub- + furnizor)
1. furnizor care furnizează bunuri sau servicii unui alt furnizor; furnizor secund.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commande)
1. ordin, dispoziţie, poruncă.
3. conducere a unei unităţi militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mişcări.
6. acţiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloţi să acţioneze comenzile.
9. (inform.) instrucţiune, parte integrantă a informaţiei transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaş, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicaţiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărţilor, cabina comandantului etc.
14. parâmă subţire (saulă) cu care se înfăşoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (sub- + furnizor)
1. furnizor care furnizează bunuri sau servicii unui alt furnizor; furnizor secund.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. provider)
1. societate care furnizează acces la internet; furnizor.
Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (merinde + -ar)
1. persoană care făcea aprovizionarea cu alimente; furnizor.