Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cape, it. cappa)
1. pelerină (scurtă) de blană sau de stofă.
2. de ~ şi spadă = (despre un roman sau film) de aventuri, cu multe dueluri şi înfruntări primejdioase.
3. dispozitiv de protecţie împotriva accidentelor la maşini, la ferăstraie etc.
4. poziţie pe care o ia o navă pe un timp neprielnic, cu vânt foarte puternic, care îi permite să suporte mai uşor valurile, vântul, furtuna.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dériveur)
2. placă de metal sau de lemn dispusă în planul diametral al ambarcaţiilor cu vele pentru a micşora deriva (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. diluvium)
1. potopul biblic; (p. ext.) revărsare de ape, cu furtună şi ploi torenţiale; potop.
2. pleistocen.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. grain [de vent])
1. (met.) furtună locală, bruscă şi de scurtă durată, însoţită de ploaie, grindină sau ninsoare; aversă însoțită de vânt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lame)
2. limba (unui cuţit), partea de metal tăioasă a unui obiect.
3. bucată subţire de sticlă pe care se aşază substanţele ce trebuie examinate la miscroscop.
4. strat foarte subţire de lichid.
5. val marin provocat de furtună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orage)