fusulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fusuline)

1. gen fosil de foraminifere neperforate, cu ţesutul fusiform sau aproape cilindric.

apofiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)

1. proeminenţă a unui os.
2. umflătură la baza unei capsule.
3. ramură secundară a unei roci eruptive.
4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane şi baza ei.

centromer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centromère)

1. regiune prin care cromozomul se ataşează de fibrele fusului în timpul diviziunii celulare.

diamant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diamant, /3/ germ. Diamant)

1. varietate de carbon pur, cristalizat, incolor şi transparent, cu luciri puternice; cel mai dur dintre toate mineralele, folosit ca piatră preţioasă, ca abraziv etc.
2. unealtă formată dintr-o bucăţică de diamant (1) fixată pe un suport cu mâner, care se foloseşte la tăiatul sticlei.
3. linguriţă de metal cu suprafaţa exterioară acoperită cu ţăndări fine de diamant (1), folosită în dentistică.
4. cel mai mic corp de literă de tipar.
5. extremitatea inferioară a fusului unei ancore.

diaster

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diaster)

1. stadiu al diviziunii mitotice, la sfârşitul anafazei şi începutul telofazei, în care cromozomii sunt grupaţi la polii fusului nuclear sub formă de stea.

entasis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entasis)

1. (arhit.) partea îngroşată a fusului unei coloane galbate.

galb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galbe)

1. curbură a unui capitel, a unei console, a unui vas etc.; contur graţios al unei sculpturi, al unei mobile, al corpului uman.
2. parte a fusului unei coloane, arcuită spre exterior, pentru a evita iluzia de strangulare.