fuziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fusion, lat. fusio)

1. unire într-o singură unitate a mai multor partide, organizații, grupări, state etc.
2. reacție nucleară de contopire a două nuclee ușoare pentru a forma un nucleu mai greu.
3. îmbinare, reunire între mai multe elemente.
4. (biol.) unire a gameților etc.
5. (chim.) topire.

fuziune

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fusio
2. FR fusion
3. EN fusion; union
4. DE Fusion; Verschmelzung; Vereinigung
5. RU слияние
6. HU egyesülés, egybeolvadás

afuziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affusion, lat. affusio)

1. stropire, aspersiune ca mijloc terapeutic.

confuziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. confusion, lat. confusio)

1. (jur.) stingere a unor obligații prin întrunirea de către aceeași persoană a calităților de debitor și creditor.
2. confuzie.

difuziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diffusion, lat. diffusio)

1. răspândire, propagare în mai multe părți a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafață zgrunțuroasă.
2. difuzare de unde radiofonice.
3. întrepătrundere a particulelor unui corp cu particulele altui corp, cu care se află în contact.

efuziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effusion, lat. effusio)

1. manifestare puternică a unor sentimente frumoase, nobile; căldură sufletească.
2. proces de trecere a unui gaz printr-o deschidere foarte mică.
3. erupție vulcanică.

profuziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. profusion, lat. profusio)

1. cantitate mare, prisos, (supra)abundență.
2. exces de liberalitate; risipă.
3. (loc. adv.) cu ~ = din abundență, din belșug.
4. (var. înv.) profuzie.

radiodifuziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radiodiffusion)

1. transmisiune radiofonică a unui program de știri, de muzică etc., destinate recepției publice.
2. instituție care organizează asemenea emisiuni; radio2(I, 3).

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablațiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).

absorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare.
6. absorbire.
7. extragere, aspirare.

actinoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinoscopie)

1. (med.) examen optic al unui organ sau țesut prin transparență sau difuziune.

amfigamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphigamie)

1. fuziune a două celule sexuate din care rezultă nuclei conjugați.

audiovideo

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (audio- + -video)

1. de radiodifuziune și televiziune.
2. (var.) audio-video.

autofecundare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. autofécondation)

1. fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ; autofecundație.