canafas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kannefas, Kanevas)

1. pânză tare de cânepă, la confecționarea întăriturilor pentru haine și la legarea cărților.

fasamen

Parte de vorbire:  s.n. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. face-à-main)

1. binoclu cu mâner care se ține în mână; lornion.

fasciat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fasciatus; loreus
2. FR fascié; rubané; ligulé; en forme de bande; en cordon
3. EN fasciated; fasciate; ligulate; liguliform; strap-like; lorate
4. DE bandförmig; gebändert; bandartig; gestreift
5. RU фaсцийровaнный; лентовидный
6. HU szalagos, elszalagosodott

fasciat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fascié)

1. (despre plante) concrescut anormal și lățit; vărgat, dungat.
2. (herald.; despre scuturi) împărțit orizontal în șase fascii (3) din două smalțuri alternate (culoare și metal).

fasciație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fasciation)

1. anomalie la plante constând în aceea că unele organe se lățesc sau poartă numeroase apendice.

fasciație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fasciatio
2. FR fasciation; réunion en faisceau
3. EN fasciation
4. DE Fasziation; Bündelung; Verbänderung
5. RU фaсциaция; обрaзовaние пучков
6. HU elszalagosodás

accelerator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă.
4. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului.

acostament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. accotement)

1. fâșie laterală de-a lungul unei șosele.

activa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. activer)

1. intr. a desfășura o activitate intensă.
2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanță, un fenomen) să devină (mai) activ.
3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.

acțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. action, lat. actio)

1. desfășurare a unei activități; faptă.
2. operație militară (ofensivă sau defensivă).
3. ceea ce arată un verb.
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influență.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende.

acurat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.), II. adv. (înv.)  
Etimologie: (it. accurato)

1. I. care se face sau se desfășoară cu multă grijă; îngrijit, lucrat cu îngrijire.
2. care pune mare grijă și precizie în ceea ce face; scrupulos.
3. II. cu mare grijă, atenție și sârguință; exact, întocmai.

adelfie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphie)

1. (bot.) concreștere a două sau mai multe organe (stamine, ramuri).
2. (bot.) reunirea în fascicule a staminelor prin filamentele lor.