Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cachemire)
1. rasă de capre, din Caşmir şi Tibet, fără coarne, cu păr moale şi mătăsos.
2. ţesătură fină, care se făcea la început din părul acestei capre.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ceratus, după fr. ciré)
1. impregnat, acoperit cu ceară.
2. tăbliţe ~e = tăbliţe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani îşi făceau însemnări, socoteli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. classiarius)
1. soldat roman care făcea serviciul în flotă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. commonwealth „prosperitate comună”)
1. confederație liberă de națiuni, în mare parte vorbitoare de limbă engleză, care făceau parte din Imperiul Britanic înainte de dispariția acestuia.
2. organizație interguvernamentală formată din 56 de state membre, aproape toate fiind foste teritorii ale Imperiului Britanic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. crotta, lat. chrotta)
1. vechi instrument de coarde cu arcuş, cutie ovoidală cu fundul plat, cu 3-6 coarde, pe care arcuşul le făcea să vibreze simultan, la populaţiile britanice din Țara Galilor; crut.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (galeză crwth, engl. crowd)
1. instrument celtic antic asemănător cu o vioară, cu 3 sau 6 coarde pe care arcușul le făcea să vibreze, folosit de barzi și trubaduri ca instrument de acompaniament; cruth, crotă.