Dictionar

 
 

farinaceu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. farinacé, lat. farinaceus)

1. care are aparența sau natura făinii; farinos.
 

farinograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fariongraphe)

1. aparat pentru înregistrarea rezistenței la frământare a unui aluat și a capacității de hidratare a făinii.
 

farinos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. farineux)

1. de natura făinii; farinaceu.
2. (despre organele plantelor) acoperit cu o pulbere fină, prăfoasă.
 

panificație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. panification)

1. ansamblul operațiilor de transformare a făinii în pâine.