Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. falx, -cis „coasă, seceră”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. falciforme)
1. în formă de seceră; semilunar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. falcirostre)
1. (despre păsări) cu ciocul în formă de seceră.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. falcitomie)
1. (med.) secționare chirurgicală a scoarței foliate a cerebelului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnathes)
1. subîncrengătură de cordate primitive, acvatice, fără fălci şi dinţi osoşi; agnatostomi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. bulldog)
1. câine de pază şi utilitar, puternic, cu capul mare, botul turtit şi fălcile proeminente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Gnathostomen)
1. pl. subîncrengătură de vertebrate acvatice sau terestre cu fălci mobile şi dinţi osoşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mops)
2. epitet dat cuiva cu nasul turtit.
3. s. n. cleşte cu fălci curbate şi prevăzute cu dinţi.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT falcatus; falciformis; falcarius; lunaris; lunatus; luniformis; lunularis; lunulatus; semilunaris
2. FR falciforme; luné; lunulé; demiorbicu laire; en forme de croissant; en forme de faucille
3. EN falcate; lunated; crescent-shaped; moon-shaped; luniform; lunulate; crescentic; falciform; drepaniform; sickle-shaped
4. DE mondförmig; halbmondförmig; sichelförmig; sichelig
5. RU полулунный; луновидный; серповидный
6. HU sarlós, sarló alakú, sarlószerű
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. includere)
1. tr. a mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc., astfel încât să acopere o deschizătură corespunzătoare.
2. a încuia (cu cheia, cu zăvorul); a zăvorî.
3. (cu privire la spații sau încăperi) a acoperi, a astupa deschizătura.
4. (cu privire la instituții, întreprinderi, localuri) a întrerupe activitatea (periodic, potrivit orariului stabilit); p. ext. a înceta activitatea, a desființa.
5. a încheia o activitate, a-i pune capăt.
6. (cu privire la ființe) a așeza într-un spațiu închis, a izola de lume, a răpi (cuiva) libertatea.
7. (cu privire la locuri, terenuri, curți) a îngrădi, a împrejmui (spre a delimita sau spre a opri accesul).
8. (cu privire la căi de comunicație) a pune un obstacol (care oprește trecerea); a bara.
9. fig. a cuprinde, a conține.
10. refl. (despre răni) a se cicatriza.
13. (despre cer, p. ext. despre vreme) a se întuneca, a se înnora.
14. (despre obiecte colorate) a căpăta o nuanță mai întunecată.
15. a ~ cu cheia (sau cu lacătul) = a încuia.
16. a ~ cartea (sau caietul) = a împreuna toate foile unei cărți (sau ale unui caiet) într-un singur tot.
17. a ~ paranteza = a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei, la locul cuvenit; fig. a termina o digresiune introdusă în cursul unei vorbiri sau al unei scrieri.
18. a ~ gura = a apropia buzele și fălcile una de alta.
19. a ~ cuiva gura = a face pe cineva să tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor cuiva.
20. a ~ ochii = a) a coborî pleoapele acoperind globii ochilor; b) a se preface că nu observă, a trece cu vederea, a admite compromisuri; c) (mai ales în construcții negative) a dormi; d) a muri.
21. a ~ (cuiva) ochii = a fi lângă cineva în ceasul morții, a-i da (cuiva) ultimele îngrijiri.
22. (refl.) a i se ~ (cuiva) ochii = a-i fi (cuiva) tare somn, a cădea de somn.