gaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gage)

1. bun mobil depus de către un debitor la dispoziția creditorului său drept garanție pentru plata la termenul convenit a unei datorii; zălog, amanet.
2. (fig.) garanție, asigurare.

bagaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bagage)

1. obiecte, lucruri luate de cineva într-o călătorie.
2. (fig.) ~ de cunoștințe = totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare.

bastingaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bastingage)

1. cheson (2) la bordul unei nave, în care se păstrează hamacele și alte materiale ale echipajului.

dragaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dragage)

1. acțiunea de a draga sau rezultatul acestei acțiuni; dragare.
2. acțiunea de a trage o dragă sau un dispozitiv similar pentru a curăța fundul unui râu, port etc.
3. acțiunea de a trage un cârlig, un cablu sau un alt echipament, pentru a ridica ceea ce se află pe fundul apelor.

elagaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. élagage)

1. operație de îndepărtare a crăcilor din partea inferioară a tulpinii arborilor; elagare.
2. (silv.) ~ natural = moartea ramurilor inferioare ale unui copac care se găsesc la umbră.
3. (var.) (înv.) elagagiu.

gaja

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. gager)

1. a garanta printr-un gaj, printr-un depozit lăsat unui creditor; a amaneta.

gajist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (gaj + -ist, fr. gagiste)

1. creditor care acordă împrumuturi pe bază de gaj.
2. cel care primește gajuri pentru un serviciu prestat.

abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.

activism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activisme)

1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieții.
2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se angajeze în acțiune pentru realizările materiale și spirituale ale societății.

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.

analist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. analyste)

1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

angajament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. engagement)

1. obligație luată de cineva din proprie inițiativă; promisiune solemnă.
2. obligație asumată în scris de o întreprindere față de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.