Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acacia)
1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine şi cu flori galbene sau albe, mirositoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amarante, lat. amarantus)
1. plantă erbacee cu inflorescenţă în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albeIadj. inv., s. n. (colorant) roşu-violet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthraquinone)
1. substanţă organică din antracen, alcătuită din cristale galbene, materie primă la fabricarea unor coloranţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristoloche)
1. plantă apetală grimpantă cu flori galbene în formă de tub.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aucuba)
1. arbust cu frunze coriacee, verzi şi cu pete galbene, din Japonia, cultivat ca gard viu.
2. (adj.) mozaic ~ = boală a cartofului, tomatelor etc. produsă de un virus, prin pete galbene pe frunze.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bergamote, it. bergamotta)
1. soi de pere mari, rotunde, galbene, zemoase şi aromate.