Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auramine, germ. Auramin)
1. materie colorantă galbenă, folosită la vopsirea hârtiei, a bumbacului etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auréomycine)
1. substanţă cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic; biomicină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aventurine)
1. varietate de cuarţ cu numeroase foiţe de mică galbenă sau verzuie, care reflectă lumina.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. axantopsie)
1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea galbenă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. azurer)
1. a albăstri uşor produsele textile albe, pentru a îndepărta slaba coloraţie galbenă pe care acestea o au la început.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzile)
1. substanţă aromatică, cristalizată, galbenă, insolubilă în apă, foarte solubilă în benzen.