Dictionar

auramină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auramine, germ. Auramin)

1. materie colorantă galbenă, folosită la vopsirea hârtiei, a bumbacului etc.
 

aureomicină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auréomycine)

1. substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic; biomicină.
 

aventurin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aventurine)

1. varietate de cuarț cu numeroase foițe de mică galbenă sau verzuie, care reflectă lumina.
 

axantopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. axantopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea galbenă.
 

azura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. azurer)

1. a albăstri ușor produsele textile albe, pentru a îndepărta slaba colorație galbenă pe care acestea o au la început.
 

benzil 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzile)

1. substanță aromatică, cristalizată, galbenă, insolubilă în apă, foarte solubilă în benzen.