Dictionar

Rezultate principale (Galerie):

Galerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galerie, it. galeria, germ. Galerie)

1. cavitate subterană, îngustă și alungită, săpată prin eroziune.

2. canal săpat de animale în sol.

3. excavație minieră în formă de tunel, executată pentru a permite accesul la un zăcământ.

4. canal de legătură între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice.

5. coridor ca element de legătură sau de promenadă la o construcție.

6. conductă metalică, montată la motoarele cu ardere internă, care conduce amestecul carburant către cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului.

7. muzeu, sală unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de artă.

8. magazin cu obiecte de artă; (p. ext.) magazin universal.

9. ultimul balcon (de sus) al sălilor de spectacol.

10. (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifestă zgomotos la un meci, la un spectacol.

11. platformă mică la prora sau pupa unei nave.

12. bară de lemn sau metalică de care se atârnă perdelele.

13. (fig.) șir, serie (de portrete literare).


Rezultate secundare (Galerie):

Arma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. armer, it., lat. armare)

1. a introduce un cartuş în camera de tragere a unei arme.

2. a fixa armătura de fier a unei construcţii de beton armat.

3. a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină.

4. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg.

5. a introduce ramele unei ambarcaţii în furcheţi.


Balcon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balcon, it. balcone)

1. platformă ieşită în afară, pe una dintre feţele unei clădiri şi comunicând cu interiorul.

2. galerie a unei săli de spectacole, deasupra parterului.


Catacombă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catacombe, it. catacomba)

1. galarie subterană care servea primilor creştini ca loc de refugiu, de cult şi de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă şi îngustă).


Criptoportic

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cryptoportique)

1. (la romani) galerie subterană boltită destinată circulației și comerțului.


Deambulatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déambulatoire)

1. adj. de plimbare.

2. s. n. galerie semicirculară a unei biserici catolice, între altar şi absidă.


Emporă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Empore)

1. galerie sau tribună înălțată deasupra navelor laterale ale unei biserici.