OK
X
aeraj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aérage)
1.
reînnoirea
aerului
într-un
spațiu
închis;
ventilație
forțată
practicată
în
mine,
galerii
subterane
etc.;
aerare,
aerisire.
anemolită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anémolithe)
1.
formaţie
(stalactită,
stalagmită
etc.)
deviată
prin
împingerea
laterală
a
apei,
care
se
evaporă
datorită
curenţilor
de
aer
din
galeriile
subterane.
armătură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)
1.
ansamblu
de
bare
metalice
dintr-un
element
de
beton
armat.
2.
totalitatea
pieselor
metalice
ale
unor
instalaţii
alcătuite
din
ţevi
sau
conducte.
3.
construcţie
de
lemn,
de
zidărie
etc.
servind
la
întărirea
pereţilor
unei
galerii
subterane.
4.
fiecare
dintre
plăcile
conducătoare
ale
unui
condensator
electric.
5.
înveliş
metalic
protector
al
unui
cablu
electric.
6.
~
(bucală)
=
totalitatea
părţilor
care
formează
aparatul
bucal
al
insectelor,
crustaceelor.
7.
(fig.)
ceea
ce
susţine,
serveşte
ca
bază
diferitelor
părţi
ale
unui
tot;
osatură
(3),
schelet
(3).
carbometru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carbomètre)
1.
aparat
pentru
detectarea
bioxidului
de
carbon,
în
galeriile
de
mină.
carenă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. carène, it. carena)
1.
parte
din
coca
unei
nave,
sub
apă.
2.
volumul
de
apă
dislocat
de
un
plutitor,
de
o
navă.
3.
porţiune
din
corola
leguminoaselor,
în
formă
de
luntre,
prin
unirea
celor
două
petale
inferioare.
4.
ieşitură
a
unui
organ,
a
unui
os.
5.
prelungire
a
sternului
la
păsări.
6.
proeminenţă
alungită
în
roca
unei
galerii
sau
peşteri
calcaroase.
cubiculum
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. cubiculum „cameră de dormit”)
1.
cameră
de
culcare
în
casele
romane;
dormitor.
2.
(prin
ext.)
camera
mortuară
în
galeriile
catacombelor.
3.
(în
Imperiul
Bizantin)
cancelaria
personală
a
împăratului;
camera
imperială
în
care
accesul
era
rezervat
eunucilor.