Parte de vorbire: s.
Origine: (it. /viola da/ gamba)
1. (muz.) viola da ~ = violă ţinută pe picior, din care s-au dezvoltat ulterior violoncelul şi contrabasul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. gamba)
1. (la om) parte a piciorului de la genunchi până la gleznă; (la cal) regiune a membrelor posterioare între graset şi jaret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cnemide)
1. (ant.) jambieră de metal, jumătate de carâmb de cismă, destinată să apere gamba, la soldaţii greci.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. enjambement)
1. (versificare) procedeu de versificație care poartă sensul pe două versuri, fără a marca aceasta prin vreo pauză, și face ca lectura versului doi să fie necesară pentru înțelegerea primului; ingambament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jambière)
1. învelitoare din pânză sau piele care acoperă gamba piciorului (la sport).
2. parte a unei armuri care proteja gamba.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jarret)
1. articulaţie a picioarelor dinapoi ale unui patruped, între gambă şi fluier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rejet)
1. respingere.
2. denivelare produsă de o falie.
3. ingambament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. supination, lat. supinatio)
1. mişcare de răsucire a mâinii spre în afară.
2. răsucire a piciorului în raport cu gamba.
3. decubit dorsal, cu capul răsturnat, braţele şi picioarele întinse şi odihnind pe pat.