Dictionar

 
 

gamelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gamelle, it. gamella)

1. vas mic de metal din care mănâncă ostașii (în aplicații).
 
 

gamet 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gamète)

1. celulă sexuală, la animale sau plante, care, prin fecundarea alteia, de sex opus, naștere unui zigot; zigosferă.
 

GAMET-, GAMETO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. gamét/o/-, cf. gr. gametes „soţ”)

1. „gamet”.
 

acromioclavicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acromio-claviculaire)

1. (despre o articulație și ligamentul ei) care leagă acromionul cu clavicula.
 

ADELF(O)-, -adelf, -adelfie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr., engl. adelph/o/-, -adelphe, -adelphie, cf. gr. adelphos)

1. „frate, concreștere, gamet”.
 
 

agametangiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agamétange)

1. corp de fructificație în care se dezvoltă agameții.
 

agamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. agamicus)

1. care nu produce gameți.
2. rezultat fără proces de fecundație.
3. rezultat pe cale asexuată; partenogenetic.
 

agamotrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agamotrope, lat. agamotropus)

1. (biol.) care nu prezintă mișcări de atracție reciproce între gameții conjugați.
2. (bot.) fără mișcări gamotropice.