Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ganglion)
1. formaţie ovoidă, din fibre nervoase sau din vase limfatice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ganglioneurome)
1. (med.) tumoare benignă care se dezvoltă din celulele ganglionare ale sistemului nervos simpatic (poate apărea oriunde în corp, dar este observată cel mai frecvent în gât, abdomen sau pelvis); ganglioblastom.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ganglionite)
1. inflamaţie a unui ganglion.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (limfo- + ganglion)
1. (anat.) organ limfoid periferic situat pe cursul colectorilor limfatici care drenează țesuturile, cu dimensiuni variabile, de la câțiva milimetri până la mai mult de 1 cm; ganglion limfatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Paraganglion)
1. ganglion conţinând ţesut cromafin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adénalgique)
1. referitor la adenalgie (durere localizată în ganglioni).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adénalgie)
1. (med.) durere localizată în ganglioni; adenodinie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adénie)
1. (med.) proliferarea țesutului limfoid în ganglioni; limfadenie.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. aden, adenos „glandă”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénite)
1. inflamaţie a ganglionilor limfatici.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénoblaste)
1. (la embrion) celulă imatură, nediferențiată, care va da naștere la celule glandulare sau ganglionare; celulă glandulară embrionară.