Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. garantir)
1. tr. a asigura, a încredinţa pe cineva de ceva.
2. tr., intr. a da garanţie, a răspunde de ceva.
3. intr. a răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a gira.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. garance)
1. plantă erbacee cu flori albe-gălbui în ciorchini, a cărei rădăcină conţine o materie colorantă roşie, pentru vopsitul fibrelor textile; roibă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (garanta)
1. (despre mărfuri, obiecte etc.) a cărui funcţionare sau valoare sunt asigurate de fabricant sau vânzător.
2. (adv.) sigur, neîndoielnic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (supra1- + garanta)
1. a da o garanţie suplimentară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assignat)
1. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assurer)
1. tr. a da o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.
2. tr., refl. a(-şi) lua măsuri de siguranţă, a (se) încredinţa.
3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamităţi, accidente etc.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. avaliser)
1. (fin.) a da avalul unei cambii (avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața cambiei); a garanta (o cambie).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. cautionner)
1. a depune cauțiune; a garanta pentru cineva; a chezășui, a garanta.
2. (fig.) a aproba o idee, o acțiune (ex. ~ un guvern, o politică); a acorda sprijin, protecție.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. gager)
1. a garanta printr-un gaj, printr-un depozit lăsat unui creditor; a amaneta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. garantie, it. garanzia)
1. obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție trebuie să apere pe cineva de o pagubă eventuală sau să-l despăgubească de o pagubă suferită.
2. a lua (pe cineva) pe ~ = a garanta pentru cineva; a prezenta ~ = a oferi încredere, certitudine, siguranță.