Dictionar

Rezultate principale (Garanţie.):

Garanţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. garantie, it. garanzia)

1. obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție trebuie apere pe cineva de o pagubă eventuală sau să-l despăgubească de o pagubă suferită.

2. a lua (pe cineva) pe ~ = a garanta pentru cineva; a prezenta ~ = a oferi încredere, certitudine, siguranță.


Rezultate secundare (Garanţie.):

Asigura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assurer)

1. tr. a da o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta.

2. tr., refl. a(-şi) lua măsuri de siguranţă, a (se) încredinţa.

3. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamităţi, accidente etc.


Aval 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aval)

1. (fin.) act prin care cineva garantează plata de la scadenţă a unei cambii; gir, garanţie.


Cauţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. caution, lat. cautio)

1. sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligaţii; garanţie.

2. sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a unui infractor pe timpul procesului penal.

3. (var.) cauție.


Fideiusiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fidéjussion, lat. fideiussio)

1. (jur.) garanţie depusă de cineva pentru datoria altcuiva.


Gaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gage)

1. bun mobil depus de către un debitor la dispoziţia creditorului său drept garanţie pentru plata la termenul convenit a unei datorii; zălog, amanet.

2. (fig.) garanţie, asigurare.


Garanta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. garantir)

1. tr. a asigura, a încredinţa pe cineva de ceva.

2. tr., intr. a da garanţie, a răspunde de ceva.

3. intr. a răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a gira.