Rezultate secundare (Garnisit):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (garnisi)
1. care este prevăzut cu, echipat cu un material, un dispozitiv etc.
2. (despre lucruri, încăperi) împodobit; mobilat și utilat.
3. (artă culinară) căruia i s-a adăugat o garnitură sau a fost ornat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. denticulé)
1. garnisit cu denticule.
2. (bot.) care este ușor dințat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diplomate)
1. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relaţiile cu statele străine.
2. adj. care ştie să profite de anumite situaţii pentru a-şi realiza scopul.
3. (fam.; peior.) abil, dibaci, şiret, viclean.
4. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomaţi.
5. s. n. prăjitură alcătuită din puding şi garnisită cu frişcă şi fructe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flan)
1. tartă garnisită cu cremă, făcută din ouă şi fructe; tort.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. millefeuille)
1. plăcintă din foi garnisită cu cremă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. pizza)
1. mâncare tipic italienească, din aluat garnisit cu brânză, carne, peşte, roşii şi condimente, coaptă în cuptor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. savarin)
1. prăjitură dintr-un aluat pufos, copt în forme speciale, bine însiropată, asezonată cu rom şi garnisită cu frişcă.