Dictionar

digastric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. digastrique)

1. (muşchi) al regiunii superioare şi laterale a gâtului, o parte cărnoasă la fiecare terminaţie şi o porţiune tendinoasă intermediară.
 

gastric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gastrique)

1. al stomacului; din stomac, stomacal.
2. suc ~ = suc secretat de glandele din stomac cu rol în digestie.
 

achilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achylie)

1. absenţa acidului clorhidric şi a pepsinei din sucul gastric.
 

aciditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidité, lat. aciditas)

1. calitatea de a fi acid.
2. ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însuşirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab.
 

aclorhidrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. achlorhydrie)

1. (med.) stare în care nivelul de acid clorhidric din lichidul gastric (esențial pentru digestie) este absent; anaclorhidrie.
 

albumoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albumose)

1. polipeptidă solubilă în apă, în timpul digestiei gastrice ca rezultat al acţiunii pepsinei asupra protidelor.
 

alcalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcalin)

1. (despre substanţe) cu reacţie bazică; bazic.
2. metale ~e = metale care prin oxidare produc alcalii; medicamente ~e = medicamente care conţin alcalii, în tratamentul acidităţii gastrice.
3. (despre ape, soluri) care conţine săruri de sodiu şi de potasiu.
 

alvin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alvin)

1. referitor la ventru sau intestine; hipogastric.