Dictionar

albumoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. albumose)

1. polipeptidă solubilă în apă, în timpul digestiei gastrice ca rezultat al acțiunii pepsinei asupra protidelor.
 

alcalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alcalin)

1. (despre substanțe) cu reacție bazică; bazic.
2. metale ~e = metale care prin oxidare produc alcalii; medicamente ~e = medicamente care conțin alcalii, în tratamentul acidității gastrice.
3. (despre ape, soluri) care conține săruri de sodiu și de potasiu.
 

angoasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angoisse)

1. neliniște, tulburare cauzată de o teamă puternică fără obiect real, concret, adesea patologică.
2. (fil.) sentimentul înstrăinării omului; conștiința condiției umane de ființă muritoare.
3. (med.) stare provocată de contracția regiunii epigastrice, însoțită de mari dificultăți respiratorii și de tristețe excesivă.
 

borism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. borisme)

1. (med.) intoxicație provocată de bor sau de compuși ai borului, caracterizată prin uscăciune, erupții cutanate și tulburări gastrice.
 

cardiomiotomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardiomyotomie)

1. incizie chirurgicală a seromucoasei gastrice și esofagiene la nivelul sfincterului cardiac.
 

chimism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chimisme)

1. totalitatea fenomenelor naturale (organice) care se produc în virtutea legilor de care se ocupă chimia.
2. ~ gastric = probă de laborator prin care se studiază sucurile gastrice.