Parte de vorbire: s.
Origine: (it. borgata)
1. locuinţă construită, fără aprobare, în zonele agricole de la periferia oraşelor italiene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frégate, it. fregata)
1. veche navă de război cu vele, rapidă, cu trei catarge și artilerie puternică, de recunoaștere, de pază și de legătură între navele mari.
2. navă militară modernă de tonaj mic, manevrieră și rapidă.
3. pasăre palmipedă din mările tropicale, cu coadă și aripi foarte lungi.
Parte de vorbire: s.
Origine:
1. cureaua lată a hamului, care se trece peste greabănul calului și e legată la capete de pieptarul hamului; spătar, grebănar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. régate, it. regatta)
1. întrecere sportivă la care participă ambarcaţii cu rame, cu vele sau cu motor.
2. cravată care se înnoadă şi cade vertical de-a lungul plastronului cămăşii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. togata)
1. (la romani; despre o comedie, o statuie) cu personaje înveşmântate în togă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. /versio/ Vulgata, fr. Vulgate)
1. versiunea latină a Bibliei, adoptată la conciliul din Trent şi folosită şi azi în biserica romano-catolică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)
1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl.) (depr.) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)
1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).
5. s. m. alteraţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. accroissement)
1. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moştenitor, a unui legatar creşte, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrocher)
1. a agăţa, a prinde din mers.
2. a intercepta mingea în aer, la fotbal.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. activateur)
1. adj., s. m. (substanţă) care, adăugată unui catalizator, unui material, le intensifică activitatea; activant.
2. s. m. microelement din structura materiei vii, cu rol de activare a fermenţilor.
3. substanţă care activează fermenţii inactivi sau stimulează dezvoltarea unor organe sau ţesuturi embrionare.