Rezultate secundare (Gaură):
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. aulo-, cf. gr. aulos „tub, cavitate, canal”)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bourrage)
1. acțiunea de a bura și rezultatul ei; burare.
2. astupare cu material special a spațiului gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
3. îndesare a balastului sub traversele liniei de cale ferată.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. cavus „scobit, gol”)
1. „cavitate, gaură, scobit, găunos”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cavité, lat. cavitas)
1. gaură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid.
2. (anat.) spaţiu gol în interiorul organismului ori al unui organ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cratère, lat. crater, gr. krater)
1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice şi cu două torţi laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospeţe.
2. deschizătură largă şi conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava.
3. gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafaţa Pământului.
4. ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafaţa Lunii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cuvelage)
1. armare interioară a puțurilor exploatărilor miniere; căptușirea interiorului unui puț minier cu scânduri, grinzi sau zidărie.
2. introducerea unui tub metalic într-un puț artezian sau o gaură de foraj.