Dictionar

antigaz

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (it. antigas)

1. care apără de acțiunea gazelor otrăvitoare; contra gazelor.
 

aragaz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (A/stra/ R/omână/ + gaz)

1. amestec de gaze petroliere (butan, propan) cu etan, pentan etc. lichefiate, folosit drept combustibil comprimat în butelii speciale.
2. mașină de gătit, reșou la care se folosește acest combustibil.
 

biogaz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biogas)

1. gaz prin descompunerea substanțelor organice; biometan.
 

blaugaz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blaugaz)

1. amestec de hidrocarburi gazoase și hidrogen, obținut prin descompunerea fracțiunilor grele de petrol, folosit drept combustibil.
 

cocsagâz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kok-sagâz)

1. plantă erbacee perenă, din aceeași familie cu păpădia, care produce un suc din care se extrage cauciuc.
 

gaz (1)

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (fr. gaze)

1. țesătură foarte fină și foarte ușoară, de bumbac, mătase sau in, cu aspect aproape transparent; voal.
2. (var.) gază.
 

absorbant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absorbant)

1. adj. absorbitor, absorbtiv.
2. adj., s.n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substanțe, radiații etc.
3. adj. (fig.) care preocupă.
 

acetilenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylène)

1. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă.
 

acumula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accumuler, lat. accumulare)

1. tr., refl. a (se) strânge, a (se) înmagazina, a (se) concentra.
 

acumulativ, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accumulateur)

1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare.
2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o mașină de calcul.
 

acuplaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
 

acvifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquifère)

1. care conține apă; care conduce sau înmagazinează apa.
2. (geol.) care poartă sau conține apă (ex. teren ~).
3. (bot.) care aduce apă sau sevă (ex. celulă ~ă).