Dictionar

 
 

gazetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gazette, it. gazzetta, rus. gazeta)

1. publicație periodică; ziar, jurnal.
2. ~ de perete = publicație afișată într-o instituție, cuprinzând articole referitoare la probleme specifice locului de muncă.
 

gazetar, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gazetă + -ar)

1. cel care lucrează în ziaristică; ziarist.
 
 

gazeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gazé)

1. țesătură transparentă cu rărituri dintr-o combinație de țesut și împletit.
 
 

aeraulică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéraulique)

1. știință care studiază scurgerea gazelor în conducte.
 

aeraulician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aéraulicien)

1. specialist în aeraulică, știința care studiază scurgerea gazelor în conducte.
 

aerocolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocolie)

1. acumulare de gaze în intestinul gros.
 

aerogastrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérogastrie)

1. acumulare excesivă de gaze în stomac.
 

aeromecanică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéromécanique)

1. ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor.