Dictionar

aeraulică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéraulique)

1. știință care studiază scurgerea gazelor în conducte.
 

aeraulician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aéraulicien)

1. specialist în aeraulică, știința care studiază scurgerea gazelor în conducte.
 

aeromecanică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéromécanique)

1. ramură a mecanicii care studiază mișcarea și echilibrul gazelor.
 

aerostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum și tehnica construirii și dirijării aerostatelor.
 

aerotonometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérotonométrie)

1. măsurare a tensiunii gazelor din sânge și a altor lichide din organism.
 

antigaz

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (it. antigas)

1. care apără de acțiunea gazelor otrăvitoare; contra gazelor.