Dictionar

Rezultate secundare (Gazoasă):

Aeriform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aériforme)

1. (chimie) care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului; care seamănă cu aerul.

2. (chimie) care se află în stare gazoasă.


Butan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. butane)

1. hidrocarbură saturată, gazoasă sau lichefiată, din seria parafinelor, cu patru atomi de carbon în moleculă, combustibil în sinteza cauciucului etc.


Cataliză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. catalyse)

1. (chimie) accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori.

2. (chimie) ~ negativă = ~ în care catalizatorul are un efect inhibitor asupra reacției; anticataliză.

3. (chimie) ~ pozitivă = ~ în care catalizatorul are un efect de accelerare asupra reacției.

4. (chimie) ~ omogenă = ~ în care catalizatorul și reactivii formează o singură fază (adesea lichidă).

5. (chimie) ~ eterogenă = ~ în care catalizatorul și reactanții formează mai multe faze (în general un catalizator solid pentru reactanți în fază gazoasă sau lichidă).

6. (chimie) ~ enzimatică = ~ în care catalizatorul este o enzimă, adică o proteină.


Coca-cola

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. coca-cola)

1. băutură răcoritoare gazoasă preparată din sucuri de fructe care conţin şi stupefiante.


Coma

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coma, germ. Koma)

1. aberaţie a unui sistem optic în formă de coadă de cometă, cauzată de fascicule de raze incidente, lungi şi oblice.

2. aberaţie a lentilelor electronice în apariţia unei estompări spre periferia imaginii.

3. nebulozitate gazoasă care înconjură nucleul unei comete.


Critic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. critique, lat. criticus)

1. referitor la critică.

2. bazat pe critică, care foloseşte critica.

3. referitor la un moment de criză; care anunţă, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos.

4. aparat ~ = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text.

5. ediţie = ediţie a unui text (clasic, vechi) însoţit de aparat critic.

6. (fiz.) stare = (sau punct ~) = stare a unui fluid în care dispare diferenţa dintre starea lichidă şi cea gazoasă.