Dictionar

Geminaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gémination, lat. geminatio)

1. împerechere, îmbinare a două elemente.

2. dublare a unei consoane.

3. anadiploză.


Congeminaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congémination, lat. congeminatio)

1. formaţie dublă simultană; redublare.


Anadiploză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anadiplose)

1. (retorică) reluare a unui cuvânt de la sfârşitul unei unităţi sintactice sau metrice la începutul unităţii următoare (schematizată astfel _______A / A_______); geminaţie, reduplicaţie.

2. (antonim) epanadiploză.