Rezultate secundare (Genelor;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. biodiversité)
1. (biologie) diversitatea organismelor vii, care se evaluează luând în considerare diversitatea speciilor, cea a genelor din cadrul fiecărei specii, precum și organizarea și distribuția ecosistemelor; diversitate din punctul de vedere al elementelor biologice; diversitate biologică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversion, lat. conversio)
1. modificare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut.
2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.
3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.
4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.
5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.
6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutaţie genetică.
7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înţelesului ori funcţiilor sintactice; reversiune.
8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.
9. (log.) răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.
10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.
11. mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conştiinţă fără a provoca o reacţie de angoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. drift)
1. aluviune glaciară; depozit barat prin retragerea unui gheţar.
2. (biol.) modificare întâmplătoare a frecvenţei genelor unei populaţii mici sau experimentale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. génique)
1. (biol.) referitor la gene; al genelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inversion)
1. schimbare de semn a unui parametru fizic în funcție de altul; inversare.
2. transformare a unei substanțe optic-active într-alta asemănătoare ca structură, dar care prezintă un efect de rotație opus.
3. (biol.) anomalie, rearanjare inversă a genelor într-un segment de cromozom.
4. transformarea zaharazei în glucoză prin hidroliză.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. linkage)
1. (biol.) înlănţuire (strânsă) a genelor care se găsesc în acelaşi cromozom; grup de legătură.