Dictionar

Rezultate principale (Generaliza):

Generaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. généraliser)

1. tr. a da o formulare sintetică, generală; (log.) a efectua procesul de generalizare.

2. a aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asemănătoare; a lărgi, a mări sfera de aplicare.

3. refl. (despre boli) a se extinde în întregul organism.


Rezultate secundare (Generaliza):

Generalizabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. généralisable)

1. care se poate generaliza; care poate fi generalizat.


Generalizant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. généralisant)

1. care generalizează.


Generalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (generaliza)

1. acţiunea de a (se) generaliza.

2. operaţie logică prin care se trece de la particular la general, extrăgându-se caracterele comune esenţiale ale unor obiecte asemănătoare.


Generalizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. generaliza)

1. căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general.

2. care s-a răspândit, care a devenit regula generală.

3. (matematică) se referă la o noțiune care a fost extinsă pentru a se aplica unui caz mai general.

4. (medicină) care afectează majoritatea organelor.


Generalizație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. généralisation)

1. acțiunea de a generaliza; rezultatul acestei acțiuni; generalizare.

2. (var.) (înv.) generalizațiune.


Generalizator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. généralisateur)

1. care generalizează sau permite generalizarea.


Algebră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algèbre, lat. algebra)

1. ramură a matematicii care studiază generalizările operaţiilor aritmetice.


Anasarcă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anasarque)

1. edem generalizat în tot corpul.

2. boală a plantelor datorată excesului de apă din ţesuturi.


Bacilemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bacillémie)

1. infecţie generalizată datorită pătrunderii bacililor în sânge.


Carcinoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carcinose)

1. (med.) cancer generalizat, difuz; carcinomatoză.


Cooperatism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coopératisme)

1. sistem economic care atribuie un rol important cooperaţiei.

2. curent în economie potrivit căruia capitalismul ar putea fi înlocuit cu un nou regim social-economic, pe cale paşnică, prin generalizarea treptată a cooperaţiei de consum.


Deflagraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déflagration, lat. deflagratio)

1. ardere explozivă în care reacţia de descompunere se propagă cu viteze mici.

2. explozie violentă.

3. conflict generalizat.