Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. generaliza)
1. căruia i s-a dat un caracter de generalitate, care a devenit general.
2. care s-a răspândit, care a devenit regula generală.
3. (matematică) se referă la o noțiune care a fost extinsă pentru a se aplica unui caz mai general.
4. (medicină) care afectează majoritatea organelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. généralisation)
1. acțiunea de a generaliza; rezultatul acestei acțiuni; generalizare.
2. (var.) (înv.) generalizațiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. généralisateur)
1. care generalizează sau permite generalizarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anasarque)
1. edem generalizat în tot corpul.
2. boală a plantelor datorată excesului de apă din ţesuturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bacillémie)
1. infecţie generalizată datorită pătrunderii bacililor în sânge.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. canitie, lat. canities)
1. albirea generalizată sau parțială, congenitală sau dobândită, a sistemului pilos; încărunţire a părului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carcinose)
1. (med.) cancer generalizat, difuz; carcinomatoză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déflagration, lat. deflagratio)
1. ardere explozivă în care reacţia de descompunere se propagă cu viteze mici.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diaplégie)
1. (med.) paralizie totală, generalizată.