Dictionar

Rezultate secundare (Generat):

Generaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. génération, lat. generatio)

1. funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere.

2. (biol.) ~ spontanee = ipoteză potrivit căreia organismele vii ar lua naștere în mod spontan din materia anorganică.

3. totalitatea oamenilor care sunt de aceeași vârstă.

4. (biol.) grupare de indivizi având aceeași filiație.

5. perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului.

6. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzând perioadelor în care tehnica se află relativ stabilizată.


Generaţie asexuată

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT generatio asexualis

2. FR génération asexuée

3. EN asexual generation

4. DE ungeschlechtliche Generation

5. RU безполовое поколение

6. HU ivartalan generáció, ivartalan nemzedék


Generaţie sexuată

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT generatio sexualis

2. FR génération sexuée

3. EN sexual generation

4. DE geschlechtliche Generation

5. RU половое поколение

6. HU ivaros generáció, ivaros nemzedék


Generativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. generative, fr. génératif)

1. care generează, care permite reproducerea; referitor la generaţie (1).

2. gramatică = gramatică bazată pe analiza regulilor de formare a frazelor corecte într-o limbă.


Generativism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. generativism, fr. générativisme)

1. curent lingvistic bazat pe teoria generativă.


Generativist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. generativist, fr. générativiste)

1. (adept) al generativismului.


Abiogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)

1. arhigeneză.

2. generaţie spontanee.

3. concepţie materialist naivă care explică naşterea vieţii din materia anorganică.


Abiotrofie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.


Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.


Acrocist

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocyste)

1. chist sferic, gelatinos, la maturaţia celulelor generative.


Adelfogamie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphogamie)

1. (biol.) unire a două organe sau celule generate de acelaşi individ.

2. (biol.) copulare a celulelor fiice.

3. (biol.) metodă de ameliorare şi formare a unor rase noi de animale.

4. (bot.) polenizare încrucişată între indivizii deosebiţi ai unor specii apropiate.


Alelogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allélogenèse)

1. succesiune a două generaţii (sporofitică şi gametofitică) în ciclul de dezvoltare a anumitor plante.