autohton, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populații) care s-a format și dezvoltat pe teritoriul unde trăiește în prezent: băștinaș, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeași unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.

bioenergie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bioenergy)

1. energie generată de activitatea organismelor vii.

carmelină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carmeline)

1. lână regenerată, vigonie.

conoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conoïde)

1. adj. de formă conică.
2. s. n. suprafață generată de o dreaptă care se menține paralelă cu un plan dat și se sprijină pe o dreaptă fixă și pe o curbă fixă.

conștiință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realității obiective prin intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv procese afective și voliționale.
2. gândire, spirit.
3. faptul de a-și da seama; înțelegere.
4. ~ socială = ansamblul concepțiilor etc. unei societăți ca reflectare a vieții ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conștient de apartenența la o anumită clasă, de a înțelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.
5. sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale.
6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente și de situații de viață deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remușcare.
7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc.

elipsoid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ellipsoïde)

1. suprafață închisă generată de elipse mobile, având trei plane de simetrie, perpendiculare două câte două.
2. corp geometric rezultat prin rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale.