Dictionar

Rezultate principale (Generaţie):

Generaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. génération, lat. generatio)

1. funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere.

2. (biol.) ~ spontanee = ipoteză potrivit căreia organismele vii ar lua naștere în mod spontan din materia anorganică.

3. totalitatea oamenilor care sunt de aceeași vârstă.

4. (biol.) grupare de indivizi având aceeași filiație.

5. perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului.

6. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzând perioadelor în care tehnica se află relativ stabilizată.


Rezultate secundare (Generaţie):

Degeneraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dégénération)

1. faptul de a degenera, de a pierde din valoare, din calități et cetera; degenerare.

2. (med.) alterarea unui țesut sau organ, a cărui structură sau funcționare devine patologică; degenerescență.

3. (var.) degenerațiune, (înv.) degenărățiune, (înv.) degenerăciune, (înv.) deghenerație.


Generaţie asexuată

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT generatio asexualis

2. FR génération asexuée

3. EN asexual generation

4. DE ungeschlechtliche Generation

5. RU безполовое поколение

6. HU ivartalan generáció, ivartalan nemzedék


Generaţie sexuată

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT generatio sexualis

2. FR génération sexuée

3. EN sexual generation

4. DE geschlechtliche Generation

5. RU половое поколение

6. HU ivaros generáció, ivaros nemzedék


Regenerație

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. régénération)

1. acțiune de reînnoire, schimbare, îmbunătățire a unei instituții, a unui sistem, a unei comunități; rezultatul acestei acțiuni.

2. (med.) reconstituția naturală a țesuturilor sau organelor deteriorate; regenerare a unor organe sau țesuturi.

3. (prin ext.) refacere după o distrugere totală sau parțială.

4. (fig) renaștere după o stare de corupție.

5. (var.) (înv.) regenerațiune, (înv.) reghenerație.


Urmaş; progenitură; generaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT progenies; stirps; descendentes

2. FR progéniture; génération; descendant; descendance; lignée

3. EN progeny; offspring; descendents; generation

4. DE Nachkommenschaft

5. RU потомство; поколение; произведение

6. HU utód, leszármazott, követő, folytató generáció


Alobiogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allobiogenèse)

1. alternanţă a generaţiei sexuale cu cea asexuată.


Apomeioză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apoméiose)

1. eliminare a meiozei în procesul de formare a generaţiei asexuate, la plante.


Arhebioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. archébiose)

1. originea vieţii pe Pământ.

2. începutul vieții prin generație spontană; arhigonie.


Ascendent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascendant, lat. ascendens)

1. adj. urcător, suitor; ascensiv.

2. (despre un astru) care se înalţă deasupra liniei orizontului.

3. (fig.) în dezvoltare progresivă.

4. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generaţie anterioară.

5. s. n. înălţare a unui astru deasupra orizontului.

6. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul naşterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naştere.

7. autoritate morală, influenţă (asupra cuiva).


Autogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autogenèse)

1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu.

2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naştere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generaţie spontanee.

3. concepţie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acţiunea factorilor interni ereditari şi negând cu totul acţiunea mediului.


Ereditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hérédité, lat. hereditas)

1. transmitere din generaţie în generaţie a anumitor caractere.

2. succesiune, moştenire.