Dictionar

Rezultate secundare (Generică.):

Aditiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.

2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.

3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.

4. II. lucru adăugat, completare, supliment.

5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.

6. (industria alimentară) produs destinat modifice gustul sau parfumul, prelungească conservarea.

7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.


Afect

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Affekt, lat. affectus)

1. reacţie emoţională intensă şi de scurtă durată.

2. denumire generică pentru stările sau reacţiile afective.

3. (med.) leziune.


Afinitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affinité, lat. affinitas)

1. potrivire, asemănare, apropiere.

2. proprietate a substanţelor de a se combina între ele.

3. (bot.) înrudire, apropiere generică.

4. (jur.) înrudire prin alianţă.


Alergoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Allergose)

1. denumire generică pentru bolile alergice.


Algodistrofie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algo-dystrophie)

1. denumire generică pentru sindroamele algice însoţite de tulburări trofice sau vasomotorii.


Amblitimie

Parte de vorbire: s.
Origine: (ambli- + -timie)

1. denumire generică pentru fenomenele de obsesie, de suspiciune şi anxietate.