Dictionar

Rezultate secundare (Genetic.):

Agamogenetic

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. agamogeneticus)

1. (biol.) rezultat pe cale asexuată.


Alogenetic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT allogeneticus; allogenus

2. FR allogénétique

3. EN allogenetic

4. DE allogenetisch

5. RU aллоrенетический

6. HU allogenetikus, kölcsönös megporzású


Criptogenetic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cryptogeneticus

2. FR cryptogénétique

3. EN cryptogenetic

4. DE kryptogenetisch

5. RU криптоrенетический

6. HU kriptogenetikus, ismeretlen eredetű


Epigenetic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT epigenus

2. FR épigène

3. EN epigenetic

4. DE epigenetisch

5. RU поверхностный

6. HU epigenetikus, más szerv felületén született


Genetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. génétique)

1. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză; ereditar.

2. inginerie = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate.

3. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii.


Genetică

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT genetica

2. FR génétique

3. EN genetics

4. DE Genetik; Vererbungslehre

5. RU rенетикa

6. HU genetika, örökléstan, származástan


Acropatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acropathie)

1. (med.) denumire genetică a afecțiunilor extremităților membrelor; patologia extremităților (mâini, picioare, degete et cetera).


Aeromorfoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéromorphose)

1. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acţiunea factorilor atmosferici.

2. acţiunea morfogenetică a aerului asupra dezvoltării organelor (ex. plantele amfibii).


Agamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. agamicus)

1. care nu produce gameţi.

2. rezultat fără proces de fecundaţie.

3. rezultat pe cale asexuată; partenogenetic.


Alogamie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allogamie)

1. (biol.) încrucişare între indivizi genetic deosebiţi.

2. (bot.) polenizare încrucişată cu polen de la alte plante aparţinând aceleiaşi specii; xenogamie.

3. (antonim) autogamie.


Alogen, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allogène)

1. deosebit prin natură şi prin origine de mediul înconjurător; alogenetic.

2. (despre o populaţie; şi s. m.) venit din altă parte, de altă origine.


Ameliorator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. améliorateur)

1. I. care ameliorează; având puterea de a îmbunătăți; ameliorant.

2. (creșterea animalelor) a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.

3. II. cel care ameliorează.

4. cal de reproducție a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.