Rezultate secundare (Genetic.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. agamogeneticus)
1. (biol.) rezultat pe cale asexuată.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT allogeneticus; allogenus
2. FR allogénétique
3. EN allogenetic
4. DE allogenetisch
6. HU allogenetikus, kölcsönös megporzású
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN cryptogenetic
6. HU kriptogenetikus, ismeretlen eredetű
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN epigenetic
4. DE epigenetisch
5. RU поверхностный
6. HU epigenetikus, más szerv felületén született
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. génétique)
1. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză; ereditar.
2. inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate.
3. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Genetik; Vererbungslehre
6. HU genetika, örökléstan, származástan
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acropathie)
1. (med.) denumire genetică a afecțiunilor extremităților membrelor; patologia extremităților (mâini, picioare, degete et cetera).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéromorphose)
1. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acţiunea factorilor atmosferici.
2. acţiunea morfogenetică a aerului asupra dezvoltării organelor (ex. plantele amfibii).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. agamicus)
2. rezultat fără proces de fecundaţie.
3. rezultat pe cale asexuată; partenogenetic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allogamie)
1. (biol.) încrucişare între indivizi genetic deosebiţi.
2. (bot.) polenizare încrucişată cu polen de la alte plante aparţinând aceleiaşi specii; xenogamie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allogène)
1. deosebit prin natură şi prin origine de mediul înconjurător; alogenetic.
2. (despre o populaţie; şi s. m.) venit din altă parte, de altă origine.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. améliorateur)
1. I. care ameliorează; având puterea de a îmbunătăți; ameliorant.
2. (creșterea animalelor) a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.
3. II. cel care ameliorează.
4. cal de reproducție a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.