Dictionar

Aromorfoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aromorphose)

1. (biol.) complex de modificări morfologice cu rol preponderent în procesul evoluţiei filogenetice.


Ciclomorfoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cyclomorphosis)

1. totalitatea modificărilor morfologice pe care le suferă un organism în cursul dezvoltării sale ontogenetice.

2. schimbări sezoniere.


Cod 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. code)

1. act normativ cuprinzând normele juridice dintr-o anumită ramură a dreptului

2. (fig.) ansamblu de norme privind comportarea normală.

3. sistem de semne (simboluri) folosit în reprezentarea şi transmiterea informaţiilor sau a mesajelor.

4. ~ poştal = indicativ prin cifre sau litere, corespunzător fiecărei localităţi, care facilitează cartarea corespondenţei.

5. ~ genetic = reprezentare biochimică a informaţiei genetice; ~ de culori = sistem de notare prin culori a cifrelor reprezentând parametrii principali ai rezistorilor şi condensatoarelor.


Dihibridism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dihybridisme)

1. (biol.) încrucișare între două organisme părinte care diferă prin două caractere genetice; dihibridare.


Eugenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eugénie)

1. ramură a geneticii aplicative care studiază posibilităţile de apărare şi de ameliorare a zestrei genetice a speciei umane; eugenism (1), eugenetică.


Fenogenetică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phénogénétique)

1. ramură a geneticii care studiază caracterele ereditare în cursul dezvoltării ontogenetice a organismului.