Rezultate secundare (Genetici):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. généticien)
1. specialist în genetică, parte a biologiei care studiază ereditatea și problemele acesteia; genetist.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( germ. Biophor)
1. nume dat unor determinanţi genetici din cromozomi, constituiţi din molecule, susceptibile de variaţii ereditare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cytogénétique)
1. adj. referitor la citogenetică.
2. s. f. ramură a geneticii care studiază structura şi comportamentul cromozomilor în mitoză şi meioză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. détermination)
1. acțiunea de a determina, de a delimita cu precizie, de a caracteriza fără ambiguitate, clar; determinare.
2. (matematică) acțiunea de a determina necunoscutele unei probleme; caracterul unei probleme determinabile.
3. (biologie) ansamblu de factori genetici care caracterizează diferențierea dintre bărbat și femeie într-un organism.
4. (var.) (înv.) determinațiune.
5. (antonime) indeterminare, indeterminație, nedeterminare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. eugénésique)
1. care aparține eugeneticii, referitor la eugenetică; eugenetic.
3. hibriditate ~ă = hibriditate în care metișii sunt fecundați între ei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eugénie)
1. ramură a geneticii aplicative care studiază posibilităţile de apărare şi de ameliorare a zestrei genetice a speciei umane; eugenism (1), eugenetică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (farmaco- + genetic)
1. adj. referitor la farmacogeneză.
2. s. f. ramură a geneticii care studiază sensibilitatea ereditară particulară la acţiunea unor medicamente.