Dictionar

genetică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT genetica
2. FR génétique
3. EN genetics
4. DE Genetik; Vererbungslehre
5. RU rенетикa
6. HU genetika, örökléstan, származástan
 

fenogenetică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénogénétique)

1. ramură a geneticii care studiază caracterele ereditare în cursul dezvoltării ontogenetice a organismului.
 

fitogenetică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT phytogenetica
2. FR phytogénétique; génétique végétale
3. EN phytogenetics
4. DE Phytogenetik; Pflanzengenetik
5. RU фитоrенетикa
6. HU növénygenetika
 

fitogenetică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phytogénetique)

1. ramură a biologiei vegetale care studiază procesele genetice implicate în dezvoltarea și evoluția plantelor; genetică vegetală.
 

acropatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acropathie)

1. (med.) denumire genetică a afecțiunilor extremităților membrelor; patologia extremităților (mâini, picioare, degete et cetera).
 

aeromorfoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéromorphose)

1. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acțiunea factorilor atmosferici.
2. acțiunea morfogenetică a aerului asupra dezvoltării organelor (ex. plantele amfibii).
 

ameliorator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. améliorateur)

1. I. care ameliorează; având puterea de a îmbunătăți; ameliorant.
2. (creșterea animalelor) a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.
3. II. cel care ameliorează.
4. cal de reproducție a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.
 

aneuploid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aneuploïde, engl. aneuploid)

1. (genetică) (despre organisme) al cărui număr de cromozomi nu este un multiplu al numărului haploid al speciei; care prezintă aneuploidie.
2. (antonim) euploid.
 

aneuploidie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aneuploïdie)

1. (genetică) stare a unui organism, organ, țesut sau celulă, având un număr de cromozomi care nu este un multiplu al numărului haploid (≠ 2n) al speciei (nu are numărul normal de cromozomi); heteroploidie.
 

aniridie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aniridie)

1. (med.) patologie malformativă rară de origine genetică, caracterizată prin absența totală sau parțială a irisului.