Dictionar

genital, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. génital, lat. genitalis)

1. care servește la procreare, la reproducere.
2. în legătură cu organele de reproducere.
3. aparat ~ = ansamblu de organe care îndeplinesc funcția de reproducere la om și la animal.
4. (psihanaliză) stadiul ~ = ultima etapă în dezvoltarea libidoului.
 

genitalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. génitalité)

1. (fiziologie) aptitudinea de a procrea; aptitudinea pentru reproducere sexuală.
 

ablefarie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablépharie)

1. (med.) lipsa congenitală a pleoapelor.
 

abrahie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrachie)

1. (med.) lipsă congenitală a brațelor.
 

abrahiocefalie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrachiocéphalie; cf. gr. a - fără, brachion - braț, kephale - cap)

1. (med.) lipsă congenitală a brațelor și a capului.
 

acefalobrahie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalobrachia)

1. monstruozitate congenitală, lipsa capului și a brațelor.
 

acefalocardie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalocardia)

1. lipsă congenitală a capului și a inimii.
 

acefalochirie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalochiria)

1. lipsă congenitală a capului și a mâinilor.