Rezultate principale (Genitiv):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. genitivus, fr. génitif)
1. caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenenţa, posesiunea, îndeplinind funcţia de atribut.
Rezultate secundare (Genitiv):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (genitiv + -al)
1. (despre cuvinte, părţi de propoziţie, construcţii) în cazul genitiv.
2. articol ~ = articol posesiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (genitiv + -al)
1. (despre cuvinte, părţi de propoziţie, construcţii) în cazul genitiv.
2. articol ~ = articol posesiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. locution, lat. locutio)
1. grup de cuvinte cu sens unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire; grup de cuvinte care constituie o unitate gramaticală.
2. ~ adjectivală = care se comportă gramatical ca un adjectiv.
3. ~ adverbială = care se comportă gramatical ca un adverb de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop sau de concesie.
4. ~ arhaică = specifică limbii române vechi.
5. ~ conjuncțională = care se comportă gramatical ca o conjuncție coordonatoare (copulativă, adversativă sau conclusivă) sau subordonatoare (necircumstanțială sau circumstanțială).
6. ~ dialectală = proprie unuia dintre dialectele sau subdialectele limbii române.
7. ~ interjecțională = care se comportă gramatical ca o interjecție.
8. ~ prepozițională = care se comportă gramatical ca o prepoziție cu genitivul sau cu acuzativul.
9. ~ pronominală = care se comportă gramatical ca un pronume nehotărât.
10. ~ substantivală = care se comportă gramatical ca un substantiv.
11. ~ verbală = care se comportă gramatical ca un verb personal sau impersonal.
12. (înv.) mod de a vorbi, de a se exprima.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. oblique, lat. obliquus)
1. adj. înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș.
2. (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.).
3. adj., s. n. (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului.
4. s. f. (mat.) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. familia „familie”)
1. persoană adultă de sex feminin; muiere.
2. persoană de sex feminin căsătorită.
3. (urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) soție, nevastă.
4. (pop.) persoană de sex feminin care și-a pierdut fecioria.
5. ~ în casă = femeie angajată, în trecut, pentru treburi gospodărești.
6. ~ de stradă = prostituată.
7. (var.) fămeie, (înv.) fămeaie, fomeie, fumeie, (Mold.) fimeie.